Inceputul sfarsitului…

Asa se numeste ultimul fragment din documentarul Memoria del Saqueo (sau Colapsul Economic al Argentinei, in unele traduceri). Am reusit in sfarsit sa il traduc in intregime. Puteti descarca filmul complet si subtitrarea de aici. Il puteti vedea si online, in versiune tradusa, aici.

E vorba despre un documentar asupra evenimentelor care au condus la colapsul economic al Argentinei, in 2001, care a distrus clasa de mijloc si a ridicat nivelul saraciei la 57.5%. Un loc central in acest colaps l-a avut implementarea politicilor neo-liberale care au facut posibila spolierea a miliarde de dolari de catre banci straine si corporatii. Multe din bunurile si resursele Argentinei au fost jefuite fara rusine. Sistemul sau financiar a fost folosit chiar pentru spalare de bani de catre Citibank, Credit Suisse si JP Morgan. Rezultatul net a fost un transfer masiv de bolgatie si saracirea societatii, care a culminat cu multe morti cauzate de opresiune si malnutritie.

„Inceputul sfasitului” e acea parte a povestii in care poporul reuseste sa alunge un conducator care a adus atata nefericire tarii (individul fuge cu elicopterul. Suna cunoscut?) Au trebuit sa treaca atatia ani pana cand argentinienii au iesit din letargie si au inceput sa refuze colaborarea cu un mecanism care le distrugea natiunea. Au inteles si au reusit sa mai salveze ceva, intr-un final. Dar finalul ar fi fost probabil mult mai fericit daca s-ar fi mobilizat de la inceput.

Noi am intrat de multa vreme in colimatorul economico-financiar si imprumutul pe care l-am acceptat deja, pe cale de santaj si lasitate, ar putea incheia acest proces. Iar noi, ca si natiune, ne aflam in aceeasi stare de letargie in care s-au aflat si argentinienii atata timp. Cand va incepe sfarsitul acestei constructii aici?

Ar putea incepe chiar acum. Si atunci tara asta ar mai avea o sansa sa se salveze. Sau trebuie neaparat sa suportam ani de foamete, saracie, somaj, boala, moarte, injustitie, represiune, tradare si inumanitate ca sa intelegem ca nu mai avem incotro? De ce trebuie sa fie intotdeauna asa? De ce nu putem invata din istorie?

Nu am vazut destul ca sa intelegem ca ziua de maine nu va fi niciodata mai buna daca nu avem grija de ea?

Nu am vazut destul ca sa intelegem ca ordinea lumii a fost atat de alterata incat nu mai putem spera ca, in marea lor parte, oamenii pe care ii lasam sa conduca destinele natiunii (si pe care ii dispretuim in acelasi timp) se vor gandi la noi?

De unde atata naivitate sau apatie? Sau poate nu am vazut destul… Atunci vedeti si acel documentar. Nu stiu daca se poate spune mai mult decat veti auzi acolo.

De ce sa nu reusim de data asta sa oprim dezastrul din fasa? Cat de recunoscatori ne-ar fi urmasii, atunci cand ar privi in urma si ar vedea cat de intelept au trait inaintasii lor acest moment istoric… Sau, dimpotriva, cu cat regret si repros vor privi spre trecut aceeasi urmasi, daca noi nu vom incerca macar sa luptam pentru o viata mai buna pentru ei, acum, cand inca mai avem ceva energie si resurse.

La ce ne va mai folosi daca o sa ne trezim la realitate atunci cand nu vom mai avea nimic, nici macar umanitatea noastra? Chiar ne putem impaca asa usor cu gandul ca le vom oferi copiilor nostri un viitor de sclav, intr-o lume in care omul nu mai conteaza deloc? Sper ca nu…

Si atunci, cum ar fi ca sfarsitul acestei nenorociri sa inceapa acum? Macar in sufletele noastre…