Cele doua chipuri ale lui Barack Obama

Unul pentru mase, unul pentru elita puterii

Autor: Justin Raimondo | Articolul original

Stirile din Europa, daca asculti media noastra infatuata, sunt ca europenii il iubesc pe presedintele Obama: potrivit reportajelor americane, calatoria sa recenta a fost o cavalcada de photo-op-uri, multimi care aclamau si imbratisari de la regina Angliei. Chiar si francezii il venerau! Oricum, daca privesti dincolo de suprafata, nu foarte departe dincolo de luciu si farmec, curge un curent de iritare si, indraznesc sa spun, resentiment.

Sa luam, spre exemplu, escala sa in Republica Ceha, unde a declarat ca isi doreste o lume ne-nucleara – adica o lume fara arme nucleare. E un tel in care Statelor Unite au o responsabilitate morala speciala, a afrmat el, pentru ca noi suntem singura natiune care chiar a folosit aceste arme. Multimii i-a placut la nebunie aceasta idee. Ce nu i-a placut, in orice caz, a fost anuntul ca:

” Atata vreme cat amenintarea din parte Iranului persista, vom continua sa dezvoltam un sistem defensiv de rachete, care are un pret rezonabil si e eficient. Activitatea nucleara si de rachete balistice a Iranului reprezinta o amenintare reala, nu doar pentru Statele Unite ci si pentru vecinii Iranului si aliatii nostri.”

” Guvernele Republicii Cehe si Poloniei, a adaugat el, sunt ‘curajoase’ in a ‘fi de acord sa gazduiasca un sistem de apare impotriva acestor rachete.’”

Se presupune ca e nevoie de o rezonabila cantitate de curaj pentru a sfida dorintele propriului nostru popor si de a asculta dictatele unei puteri straine, desi nu e genul de curaj apreciat de audienta lui Obama. Dupa cum scrie London Telegraph:

„Multimea a salutat cu entuziasm partile cele mai idealiste ale discursului dlui. Obama dar entuziasmul a fost relativ scazut cand dansul a vorbit despre sustinerea sistemului defensiv de rachete.

„Petr Sramek, 33 de ani, s-a aflat printre cei dezamagiti ca dl. Obama nu a renuntat la o politica neagreata de mai mult de doua treimi dintre cehi. „Chiar mi-a placut mesajul clar de dezarmare nucleara dar sunt impotriva sistemului defensiv de rachete. E vorba mai mult despre influenta geopolitica decat despre aparare impotriva rachetelor.’

„Arena Protivinska, 30 de ani, s-a auto-descris ca fiind o ‘mare fana’ a dlui. Obama dar l-a acuzat de „ipocrizie” pentru ca indeamna spre pace mondiala in timp de impinge lucrurile, in acelasi timp, in directia scutului anti-racheta. „Vorbea ca si George W Bush atunci cand spunea ca ar trebui sa ne temem pentru a putea justifica apararea anti-racheta.’”

La fel ca americanii, europenii vor sa creada – dar vad si ei prea clar cele doua chipuri ale lui Barack Obama, iar contrastul e prea evident pentru a fi negat. Credulii americani, care iau lucrurile la valoarea lor nominala, inca mai cred ca noul lor presedinte reprezinta o schimbare reala, o provocare la adresa status quo-ului, in timp ce mai sofisticatii europeni observa rapid inconsistentele lui Obama – care par si mai grosolane din cauza obiceiului sau de a pune pereche doua puncte de vedere mutual contradictorii asupra aceluiasi subiect.

Asta include nu doar cuplarea sistemului „defensiv” de rachete din Europa de Est cu perspectiva unei lumi fara arme nucleare, dar si recenta lansare a initiative sale „Af-Pak”. Desi costumata ca o ofensiva diplomatica, e in esenta o ofensiva militara care tinteste spre largirea razboiului din Afganistan, pentru a include portiuni din Pakistan.

Administratia americana si cateii ei media infatiseaza eschiva Af-Pak ca pe o rupere definitiva de vechile zile negre ale Casei Albe a lui Bush, cand de fapt e vorba in intregime despre miscari de trupe. Ni se spune ca noul regim va initia eforturi diplomatice si de ajutorare umanitara, un efort de a ajunge la elemente dizidente ale Talibanilor. Oricum, nucleul real al strategiei Af-Pak e o escaladare radicala a elementului militar, de fapt o „dezlantuire” afgana care se revarsa in zonele tribale ale Pakistanului: inseamna suplimentarea cu aproximativ 21,000 de soldati a fortelor SUA, cu perspectiva altor suplimentari in viitor.

Hegemonul american cu fara de Janus vorbeste cu ambele parti ale gurii sale si pe doua voci: una pentru mase, care se rasfata in idealismul sau inaripat si aparenta sa abilitate de a exprima aspiratiile lor cele mai adanci, si alta pentru elite, care aud mai degraba o promisiune de continuitate decat una de schimbare.

Aceasta naratiune cu doua fagasuri a incadrat chiar si declamatia sa din Praga a unei lumi fara arme nucleare. Conform unui asistent de varf de la Casa Alba, nu vom lua aceasta idee intr-un mod atat de serios:

„Gary Samore, un consilier pe controlul armelor, de la Casa Alba, a indicat ca apelul dlui. Obama pentru curatarea lumii de arme nucleare nu ar trebui luat prea literal. „In termenii unei lumi fara arme nucleare, recunoastem ca asta nu e posibilitate pentru viitorul apropiat,” a spus dansul. Mai degraba, apelul a fost o incercare de a ’acapara high ground-ul moral” pentru a creste presiunea asupra unor tari ca si Coreea de Nord si Iran.”

Obama da cu o mana si ia cu cealalta – afisand tot timpul acel ranjet lunecos. Desi sunt de acord cu opinia femeii din Cehia citate mai sus, metoda Obama trece dincolo de simpla ipocrizie. E o tehnica deliberata de a inversa adevaratul inteles si intentia politicilor sale.

In acest fel, lansarea de catre Obama a unei campanii militare intensificate in Asia Centrala e prezentata ca un efort de a „stabiliza” regiunea. Provocarile sale impotriva Rusiei, in Europa de Est, sunt insotite de un apel de abolire a armelor nucleara. Si, bineinteles, acest complot trece dincolo de zona domestica, de asemenea, in care Obama – in procesul oferirii unor subventii de trilioane de dolari anumitor sectoare favorizate ale industriei financiare – a lansat o campanie impotriva „lacomiei corporatiste” si salarii executive si revoltator de extravagante si ingamfate. Protesteaza impotriva iresponsabilitati corporatiste si totusi a numit in administratia sa tocmai insiderii corporatisti care ne-au adus pana la urma in aceasta mizerie.

Obama a candidat pentru presidentie ca si reprezentant al perdantului – micul individ care abia reuseste sa o scoata la capat, al caror voluntarism si contributii pe Internet l-au catapultat pe senatorul de Illinois in cursa. Si totusi realitatea e ca Obama era candidatul Americii corporatiste inca de la inceput si au ei aratat asta finantandu-i generos campania: sumele de banii emanand dinspre Goldman Sachs au fost destul de impresionante si impreuna cu DNC, Wall Street-ul i-a ingropat pe Republicani, care erau epuizati in raport de 3-la-1 [.pdf] (si fara benzina in orice situatie). Nesurprinzator, esaloanele de varf ale echipei economice a presedintelui sunt pline de fosti oficiali de la Goldman Sachs – si, nu din coincidenta, acea firma e principalul beneficiar al bailout-ului AIG.

Elita conducatoare a acestei tari, confruntata cu spectrul unei furii populare in crestere, a gasit in presedintele Obama un expert de management al furiei subtil si priceput. Ani de zile au fost frustrati in Washington, atunci cand eforturile lor de a extinde razboiul au intampinat rezistenta crescanda din partea poporului american. Providenta Divina le-a zambit, in orice caz, atunci cand Obama a aparut dintr-o data ca de nicaieri. Avem aici un candidat „anti-razboi” care a spus ca purtam un raboi gresit – si, care odata instalat in functie, a rectificat imediat asta trimitand inca 21,000 de soldati in salbaticia Asiei Centrale.

Ce om trimis de Dumnezeu e Barack Obama pentru Partidul Razboiului! Pe masura ce se misca spre confruntarea cu Iranul, Rusia si Pakistanul, si continua sa irite in mod ne-necesar China, gigantul adormit al Asiei, media il infatiseaza ca fiind Marele Pacificator. Pe masura ce aluneca masca, oricum, si realitatea devine mult prea evidenta, cum vor reactiona suporterii lui „progresivi”? Se vor ridica sa protesteze sau vor subscrie razboiului lui Obama?


Vedeti si Oamenii din spatele lui Obama (interviu subtitrat)

Cititi si Intrebarea care l-a aruncat in confuzie pe marele orator


About this entry