Criza si bomboane de menta

Traim de prea multa vreme o criza globala.

Spun ca traim o criza, si inca una grava, pentru ca, dincolo de traiul relativ decent al unei parti minore a populatiei globului si al celui exorbitant si opulent al unuia minuscule dar super-potente, statisticile ne spun ca prea multi oameni traiesc in disperare, sub sau la limita decentei, in conditii greu de inteles pentru noi, cei care (inca) ne permitem un calculator si un abonament de Internet (nu mai vorbesc de beneficiarii principali ai suferintei lor).

Tot cuvantul “criza” imi vine in minte si cand ma gandesc la standardele moderne la care tinde sa se raporteze starea de “normalitate” (aici in sens statistic, de predominanta sociala) cam peste tot in lume. Adica un amestec paradoxal si toxic de anxietate, indolenta, indecenta, agresivitate, ignoranta, optimism naiv, suspiciune si altele de acelasi fel. Un concoct care poate dezumaniza pana si esentele umane tari.

In acest gen de normalitate, agresiv expandata de-a lungul istoriei pana la nivel global, vad cauzele primare ale crize curente, pe care o pot numi, din perspectiva asta, o criza de “umanitate”.

Forma pe care aceasta criza o ia in anul 2009, o face sa fie perceputa simptomatic ca una predominant financiara, cu accente cacofonice de politienism, autoritarism, corporatism, fascism si alte “isme” – interventii si intentii de nationalizare a unor banci dar si ajutorarea finaciara a altora, in statele atinse de criza, actiuni de tip fascist impotriva unor grupuri (ex: cele din Italia, impotriva imigrantilor romani romanilor), scandalurile internationale pe tema documentelor si dispozitivelor electronice de identificare, interventii militare absolut revoltatoare (cum a fost cea din Gaza, de la inceputul anului), s.a.

Ei bine, mie tot ceea ca vad nu-mi pare altceva decat o noua etapa de dezvoltare a unei crize de umanitate pe care ar fi trebuit, ca specie, sa o rezolvam de mult. Asa ca toate propunerile oficiale de rezolvare si solutiile gasite pana acum imi par doar tratamente placebo, sau cel mult superficiale.

Si asta nu e de ajuns. Nu cand e vorba de ceva atat de grav. Aerul pe care il respiram are un iz tot mai pronuntat de psihoza si nu poti trata psihoza cu bomboane de menta.


About this entry