Euro contra criza

Ce am inteles eu urmarind discursul de ieri (24 februarie 2009) al domnului Geoana, tinut la reuniunea organizată de Ministerul pentru IMM-uri, e ca o miscare salvatoare de iesire din criza ar fi… sa adoptam urgent moneda euro. Adica noi luam euro, ei ne iau criza.

Intre descrierea starii nefericite a situatiei financiare si economice a tarii (din cauza de banci straine si economie necompetitiva) si nevoia imperativa de reforme de toate felurile (cam aceleasi reforme care, dupa memoria mea, au tot inceput de nenumarate ori dar nu s-au vazut niciodata) plus promisiuni care tulbura luciditatea oricarui IMM-ist cinstit (relaxare fiscala, contabilitate simplificata, birocratie pusa la respect), aud o afirmatie curajoasa. Una care mie imi suna a conditie nenegociabila a iesirii din criza.

Si anume – imbratisarea (gen bear-hug?) urgenta a monedei euro.

Poate ca nu am fost pe faza, dar nu imi amintesc sa fi vazut pana acum o miscare atat de directa si hotarata in directia asta. Am auzit aluzii si polemici dar nu imperative. Poate ca mi-au scapat. Oricum,
gandindu-ma la nemultumirile, deja declarate in anumite state euroicizate, si opozitia, uneori crancena, in celelalte (vezi Marea Britanie, de ex.), fata de adoptarea oficiala a monedei euro, imi spun ca Romania nu ar fi fost probabil foarte usor de convins sa faca un pas atat de important in conditii de calm si normalitate (adica atunci cand era crisis-free).

Dintr-o perspectiva de genul asta, nici ca s-ar gasi un moment mai oportun decat cel de criza, pentru a fi convingator. Cand poate fi mai nimerit sa faci o miscare ferma intr-o negociere dificila, daca nu atunci cand adversarul e mai speriat, mai confuz, mai obosit ca niciodata. Atunci cand e mai dispus sa accepte solutii care pana atunci i se pareau prea greu de acceptat?

Sa fie oare criza financiara, pentru Romania, un instrument de manipulare, gandit sa regleze, printre altele, gradul de receptivitate la o propunere de genul trecerii la euro? Un mic „stimulent”, in cazul in care Romania are dificultati sa se hotarasca?

In cazul asta, am avea o relatie invers proportionala intre intensitatea crizei si receptivitate noastra. Adica, o criza lunga si grea daca entuziasmul nostru in privinta intrarii in zona euro va fi scazut si invers.
Cum vad deja ca Guvernatorul Băncii Naționale Mugur Isărescu nu raspunde foarte entuziast la imperativul dlui Geoana (vezi, de ex. http://www.badin.ro/2009/02/isrescu-versus-bocgeoan.html), ma pregatesc sufleteste pentru o criza lunga si grea.

Desi recunosc ca perspectiva nu ma incanta, nu pot sa nu fiu de partea logicii si a bunului-simt, pe care, in cazul de fata le vad mai degraba in argumentele lui Isarescu. Nu imi plac manipularile, intimidarile si gandirea grandomana, asa ca sper ca exista oameni in Romania, si in alte state aflate in aceeasi situatie,
suficient de inteligenti si puternici sa gaseasca solutiile si sustinerea populara si externa de care au nevoie pentru scoaterea Romaniei dintr-o situatie din ce in ce mai periculoasa.


About this entry